... continuare din pagina anterioara
Soluţii pentru infertilitate
În cazul în care tratamentul medicamentos pentru infertilitate nu a dat rezultate, cuplurile pot recurge la inseminarea artificială şi la fertilizarea in vitro (FIV). Din păcate, şansele de reuşită de la prima încercare sunt de 40 la sută în cazul FIV şi de doar 20 la sută în cazul inseminării artificiale.
Insamantare artificiala
Tehnica de procreatie asistata medical, utilizata in unele cazuri de sterilitate a cuplului. Insamantarea artificiala nu poate fi practicata decat daca aparatul genital al femeii (cavitate uterina, trompe Fallopio, ovare) nu prezinta vreo anomalie. Principala conditie este permeabilitatea trompelor. Insamantarea se efectueaza cu sperma partenerului sau a unui donator.
Insamantarea cu sperma partenerului se practica in doua cazuri: cand glera cervicala a femeii este defectuoasa (absenta glerei sau compozitie daunatoare spermatozoizilor) sau cand sterilitatea este cauzata de un defect al spermei (lipsa de mobilitate sau numar insuficient de spermatozoizi). Sperma, recoltata prin masturbare, este utilizata proaspata sau congelata.
Insamantarea cu donator este indicata in caz de alterare ireversibila a productiei de spermatozoizi ai partenerului, in caz de boala genetica sau transmisibila. Ea utilizeaza paiete de sperma congelata furnizate de o banca de sperma si alese dupa criterii de asemanare cu partenerul (tip fizic, culoarea ochilor, a parului) si dupa criterii de compatibilitate sangvina cu viitoarea mama. Donatorii, al caror anonimat este absolut in unele tari (Franta, Belgia), facultativ in altele (Canada) sau nereglementat (Elvetia), trebuie sa corespunda unor criterii privind varsta, conditia fizica si calitatea spermei.
Tehnica consta in introducerea in caile genitale feminine de spermatozoizi proaspeti colectati prin masturbare de la partener sau a paietelor de sperma congelata cu un pistol de insamantare sau un cateter. Sperma pote fi colectata o singura data, daca spermatozoizii sunt suficient de numerosi, sau de mai multe ori, in caz contrar. Ei sunt concentrati si tratati corespunzator, pentru a-si dobandi proprietatile fecundate.
Insamantarea cervicala. Spermatozoizii sunt depusi in vagin, la nivelul colului uterin. Fecundarea are loc absolut natural.
Insamantarea intrauterina. Spermatozoizii sunt depusi direct in interiorul cavitatii uterine, prin traversarea orificiului colului, in perioada ciclului menstrual cea mai favorabila pentru fecundatie. In acest caz rata de reusita este crescuta dar exista un risc mai mare de sarcina multipla.
Insamantarea intraperitoneala. Spermatozoizii sunt depusi in peritoneu, in vecinatatea trompelor si ovarelor.
Rezultate: Sansele de a obtine o sarcina in urmatoarele 6 luni care urmeaza insamantarii, in ritm de o incercare pe luna, sunt de aproximativ 65% cu sperma proaspata si de 55% cu sperma congelata.
Fertilizarea in vitro
Fertilizarea in vitro (FIV) este o componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical (RUAM), şi reprezintă un proces prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator. Acolo se formează embrionul care este transferat in uterul mamei în general la 72 ore de la concepţie. Toate aceste proceduri se fac dupa o stimulare ovariana prealabila cu ajutorul medicamentelor, precum si o atenta selectare a spermatozoizilor de calitate. Fertilizarea nu intervine în complexul genetic al copilului, astfel că între fătul creat in vitro şi fătul procreat natural nu apar deosebiri ale dezvoltării. Atunci cand toate alte metode de concepţie nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima soluţie pentru femeia sterilă sau barbatul steril.
Generalităţi
FIV este o tehnica de reproducere umana asistata, la care se apeleaza dupa ce toate tratamentele clasice au esuat (inclusiv cealalta procedura de reproducere umana asistata, mai putin invaziva – inseminarea artificiala) sau in cazuri de infertilitate mai grave, unde se recomanda din start fertilizarea in vitro (lipsa trompe, infertilitate masculina grava).
Dupa stimularea hormonala a ovarelor, ovocitele (celulele germinative feminine) sunt extrase si se pun in contact cu spermatozoizii partenerului intr-o eprubeta (in vitro). Spermatozoizii vor fecunda ovocitele si astfel se vor obtine embrioni care vor fi introdusi in uterul viitoarei mame, unde, in cazul fericit, acestia vor continua sa se dezvolte, rezultand sarcina. Sansele de reusita a acestei proceduri (obtinerea unei sarcini viabile) sunt insa destul de mici, procentele estimate de majoritatea clinicilor fiind in jur de 30-35%.
Etapele tratamentului
Pentru inceput se stabileste diagnosticul si indicatia de FIV. In mod uzual are loc o discutie amanuntita in care ii sunt precizate cuplului procedurile, riscurile si sansele de succes ale tratamentului propus. Sunt controlate initial premizele pentru efectuarea tratamentului si, la nevoie, sunt efectuate investigatii complementare.
Terapia cuprinde o etapa de inhibare hormonala si o etapa de stimulare ovariana. Terapia de inhibare hormonala ovariana incepe dupa o prealabila ecografie efectuata la pacienta si excluderea unei infectii prezenta in sperma barbatului. Aceasta etapa dureaza in medie 2 saptamani si are rolul prevenirii unei ovulatii precoce. Urmeaza apoi etapa de stimulare ovariana.
Terapia de stimulare hormonala ovariana, cuprinde in prima saptamana injectii de stimulare care se efectueaza zilnic. Urmeaza apoi o asa numita monitorizare a ciclului, efectuandu-se la anumite intervale controale ecografice si hormonale. Doza de hormoni se individualizeaza apoi in functie de aceste rezultate. Aceste controale se efectueaza pana ce se obtin valori optime in ceea ce priveste marimea si numarul foliculilor, si respectiv valorile hormonale din sange. Cand sunt obtinute conditiile optime, se administreaza un nou hormon in vederea pregatirii ovocitelor pentru recoltare. Acest hormon se numeste HCG, este tot o injectie care determina ruperea foliculilor si eliberarea ovocitelor.
Dupa 36 de ore de la administrarea HCG, se realizeaza recoltarea ovocitelor, procedeu care se numeste punctie foliculara. Aceasta tehnica se realizeaza prin vagin sub control ecografic si anestezie. Recoltarea ovocitelor dureaza 10–20 de minute. Ovocitele se evidentiaza apoi la microscop si se introduc intr-un mediu special de cultura. In ziua punctiei foliculare, sotul trebuie sa obtina o proba de sperma. Dupa o pregatire speciala, spermatozoizii sunt pusi in contact direct cu ovocitele.
Dupa aproximativ 18 ore se controleaza fecundarea ovocitelor. Ovocitul fertilizat prezinta 2 pronuclei, care reprezinta materialul genetic ce provine de la ovocite si de la spermatozoid. Acesta este primul stadiu in dezvoltarea embrionului.
Peste 48-72 ore de la punctia foliculara, embrionii astfel rezultati, vor fi introdusi in uter, tehnica numita embriotransfer. Acest procedeu nu necesita anestezie, deoarece este o manevra extrem de blanda.
Dupa embriotransfer este necesar un tratament special pentru sustinerea dezvoltarii embrionului. La 2 saptamani de la embriotransfer se efectueaza testul de sarcina din sange.
Rezultate
Rata de sarcini dupa FIV - ET este dependenta de cauzele care determina sterilitatea. Un alt factor important este varsta pacientei. In lumea intreaga se considera ca rata de reusita / embriotransfer este de 25%-35%. La unele loturi de paciente s-a ajuns la o rata de reusita de chiar 50%.
Riscuri
In rare cazuri (<1%) se pot intalni urmatoarele complicatii ca urmare a punctiei folicular lezare de vase de sange, vezica urinara, intestin subtire, intestin gros. Intr-un procent de 5-10% apare sindromul de suprastimulare ovariana, care necesita o supraveghere mai atenta a pacientei dupa embriotransfer. Rata de sarcini multiple este de 5%, usor mai crescuta la pacientele tinere si la care se transfera mai mult de 3 embrioni. Evolutia unei sarcini aparuta dupa FIV este exact ca a unei sarcini aparuta pe cale naturala. FIV, ultima solutie Cu toate ca pretul total pentru o fertilizare este destul de mare, tot mai multe cupluri din Romania recurg la reproducerea asistata. Foarte important este de stiut motivul pentru care femeile ajung sa apeleze la conceptia in vitro. Atunci cand toate celelalte metode clasice nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima solutie pentru femeia sterila sau a barbatului steril. De obicei femeile care recurg la FIV sunt cele cu o sterilitate indelungata sau cele care au suferit sau sufera de unele boli severe ale aparatului genital. In aceste conditii se ajunge la asa zisa mama purtatoare. Ferilizarea in vitro este utilizata in general la cuplurile care nu au putut concepe un copil dupa un an de incercari sau care au una sau mai multe din urmatoarele probleme:
Tubul falopian este blocat sau prezinta deformari ale anatomiei pelviene. Femeile carora li s-au legat trompele cat si barbatii care au suferit o operatie de vasectomie
Infertilitate masculina severa (cantitate mica de spermatozoizi produsi sau o motilitate scazuta a acestora)
Procedeul de stimulare ovariana a esuat de cateva ori
Femei cu varsta avansata (peste 38 de ani)
Cantitatea si calitatea slaba a ovulelor. Aceasta problema se poate rezolva prin FIV sau FIV folosind ovulele donate de o alta femeie.
Endometrioza severa
Riscurile stimularii ovariene:
In cca. 10% din cazuri, in ciuda stimularii, pot sa apara foarte putini foliculi sau chiar deloc. In aceste cazuri, este necesara intreruperea procedurii si startul uneia noi, unde se recomanda o stimulare diferita.
Aproape toate pacientele care sunt sub tratamentul de stimulare ovariana resimt anumite dureri abdominale, crampe, balonari. In cca 1% din cazuri aceste simptome sunt mai grave si se dezvolta hiperstimularea ovariana, caz in care ovarele se maresc, dureri abdominale mai acute sunt prezente. Iar in cele mai severe cazuri, lichidul se acumuleaza in abdomen si etse cazul sa fie drenat. Daca aceste simptome sunt prezente deja in timpul stimularii, incetarea procedurii sau congelarea tuturor embrionilor poate fi deveni necesara.
