... continuare din pagina anterioara

Citomegalovirusul

Citomegalovirusul (CMV) este un virus ce poate fi transmis fatului in plina dezvoltare inainte de nastere. Infectia citomegalovirusului este de obicei nevatamatoare si rareori cauzeaza boli. Pentru majoritatea persoanelor sanatoase ce iau acest virus dupa nastere, exista cateva simptome si nu exista consecinte medicale pe termen lung. Odata ce o persoana este infectata, virusul ramane activ, dar de obicei latent de-a lungul vietii respectivei persoane.

Exista diferite tipuri de infectii:  citomegalovirus primar si citomegalovirus recurent. Infectia primara poate cauza mai multe probleme in Sarcina decat cea recurenta. In orice caz, daca sistemul imunitar al unei persoane este slabit, atunci el poate deveni activ si poate cauza boala citomegalovirus. Pentru majoritatea persoanelor cu citomegalovirus, nu vor exista probleme reale.


Majoritatea copiilor si adultilor infectati cu citomegalovirus nu prezinta simptome, pe cand altii prezinta urmatoarele simptome, la un interval de 3-12 saptamani de la expunere:
Febra
Inflamarea glandelor
Oboseala, epuizare

Citomegalovirusul face parte din grupul de virusi ai herpesului, caracterizat prin proprietatea de a ramane latent in organism pe o perioada lunga de timp. Infectia poate exista in lichidele corpului precum:
Urina
Saliva
Sange
Lacrimi
Laptele matern
Citomegalovirusul se poate afla in aceste lichide fara a putea fi detectate semnele si simptomele acestuia.

Frecventa citomegalovirusului

Infectii la 50%-85% din adultii trecuti de varsta de 40 de ani
Este mai comun in tarile mai dezvoltate
Riscul este crescut in cazul fatului aflat in uter, persoanelor ce lucreaza cu copii, persoane afectate de HIV.


Transmiterea citomegalovirusului se face de la persoana la persoana, neavand legatura cu apa, mancarea sau animalele. Acesta nu are o rata mare de transmitere insa s-a observat faptul ca este mai transmisibil in cadrul centrelor pentru copii.
Transmiterea se face prin contactul apropiat de persoana infestata, prin urina, saliva, laptele mamar sau alte fluide ale corpului.


Majoritatea citomegalovirusurilor sunt rar diagnosticate deoarece persoanele infestate prezinta putine simptome. Pentru a determina existenta sau nu a virusului, se fac analize de sange sau culturi de urina, din gat sau prelevare de tesut. Testele de laborator pentru a cultiva virusul sunt scumpe si nu sunt la indemana oricarei tari.
In cazul in care o femeie insarcinata este diagnosticata cu citomegalovirus, exista doua variante in care fatul poate fi examinat pentru existenta sau nu a acestuia, precum amniocenteza, prin care se pot lua probe de sange. Simptomele ce pot aparea sunt nivele scazute de lichid amniotic, limitarea dezvoltarii intrauterine si marirea tesutului in creier. In momentul in care copilul s-a nascut, i se pot lua probe de sange, urina si saliva.


In cazul unei infectii cu citomegalovirus in timpul sarcinii, se poate trata cu unul din cele doua medicamente, ce sunt folosite doar in forme severe. Nu exista tratamente pentru terapia prenatala si postnatala a infectiei, insa se fac cercetari pentru obtinerii unor vaccinuri.