Cautare
cauta

Abonare la RSS
Articole
Sexul in sarcina
  Sexul in timpul sarcinii Orice viitoare mamica  este in continuare...

Tipuri de sarcina
Sarcina extrauterina Sarcina extrauterina reprezinta implantarea oului intr-o...

Sarcina pe trimestre
[Primul trimestru] Primul trimestru de sarcinaPrimul trimestru de sarcina repre...

Rolul tatalui
Pe masura ce sarcina avanseaza, temerile si indoielile cresc si ele. Nu trebuie ...

Probleme medicale in sarcina
[Sangerarile]   Sangerarile Cea mai comuna cauza de sangerare inainte de...

Boli cu transmisie sexuala

Bolile cu transmitere sexuala  sunt infectii transmise prin contact sexual vaginal, anal, oral. Oricine a avut un contact sexual s-a expus riscului la boli cu transmitere sexuala.
Majoritatea bolilor cu transmitere sexuala pot fi vindecate prin tratament. Lasate netratate, toate bolile cu transmitere sexuala pot avea efecte serioase asupra organismului. Cele mai grave boli cu transmitere sexuala sunt sifilisul si HIV/SIDA, care pot fi fatale. Alte boli sunt gonoreea, candidoza, chlamydiaza, negii genitali, herpesul genital.


Chlamydia

De obicei, nu produce simptome mai ales la femei  ceea ce face ca, deseori, sa nu fie descoperita. Clamydia, in present, este cauza a multor cazuri de boli pelvio-inflamatorii, care pot creste riscul de infertilitate, dureri cornice pelviene si sarcini ectopice. Chlamydia este, de asemenea, cauza multor cazuri de cervicita (inflamarea colului uterin) si uretrita (inflamarea uretrei). Este usor curabila cu antibiotice.
Chlamydia este o infectie bacteriana care poate fi dobandita prin Sex anal sau vaginal sau, cateodata, prin Sex oral. Daca o femeie cu chlamydia este lasata gravida, infectia poate face ca apa sa se rupa, degenerand intr-o nastere prematura. Boala poate fi transmisa bebelusului in timpul nasterii.

Ea poate produce pneumonie, care poate ameninta viata copilului si care poate produce probleme respiratorii pe termen lung. Din aceste motive, daca planuiesti sa faci un copil, este bine sa faci un test de chlamydia.
Deoarece oamenii care sunt infectati cu chlamydia pot sa nu prezinte simtome, diagnosticarea este dificila. Cea mai riguroasa metoda de a o diagnostica la femei este testarea unei mostre de scurgere vaginala.

Sarcina ectopica: ovulul fertilizat nu poate ajunge in uter si se dezvolta in tuburile falopiene. Operatia de extragere a fetusului este extrem de periculoasa pentru mama si poate determina agravarea infectiei. La barbati, infestarea cu Chlamydia poate avea consecinte grave asupra aparatului reproductiv: afectiuni ale testiculelor, canalului urinar. Daca nu este tratata, individul poate ramane steril.

Chlamydia este, de obicei, tratata cu antibiotice luate pe cale bucala. In cazuri grave, medicatia este data pe cale intravenoasa. Si tu si partenerul tau trebuie sa va tratati in acelasi timp; ar trebui sa va abtineti de la a face Sex pana cand tratamentul este complet.
Daca infectia a progresat pana in trompele uterine ar putea fi nevoie sa te internezi in spital si sa faci injectii intravenoase cu antibiotice pentru a elimina infectia. Infectarea trompelor uterine poate cauza crestarea tesutului local, care le poate bloca facandu-te infertila si marind riscul unei sarcine ectopice.
Daca esti diagnosticata cu chlamydia si exista posibilitatea sa fii insarcinata, spune-i doctorului. Acesta trebuie sa elimine sansa unei sarcini ectopice si sa se asigure ca primesti un antibiotic care nu afecteaza Sarcina.


  
Gonococia

Denumita si blenoragie, gonococia este cea mai veche boala venerica cunoscuta. Frecventa sa a scazut in tarile dezvoltate datorita tratamentelor rapide si eficiente. Cu toate acestea, ea ramane frecventa la anumite grupuri cu risc (prostituate, homosexuali etc.). Infectia se transmite prin raport sexual genital si oral, sau de la mama la fat in timpul nasterii.
La barbat, inflamatia uretrei (uretrita) este cea mai frecventa dintre manifestari. Ea apare la 4-20 de zile dupa contactul infectant, sub forma unei secretii uretrale galbuie, abundente, care pateaza lenjeria si care este insotita de arsuri la mictiune. In absenta tratamentului, pot sa apara inflamatii locale (a prostatei, a mucoasei vezicale, a testiculelor sau a epididimului), iar uretrita poate duce la retractii uretrale, care pot reprezenta o sursa de dificultati crescande la mictiune. La femeie, simptomele sunt adesea insidioase, blenoragia manifestandu-se sub forma de secretie albicioasa si inflamatii locale (a colului uterin, a mucoasei vezicale etc.). Infectia poate atinge ovarele si trompele, putand produce o peritonita (limitata la pelvis), fiind cauza sterilitatii ulterioare. La nou-nascut, infectia se transmite la nastere si se manifesta printr-o afectiune oculara (oftalmia gonococica).

Examenul de laborator al puroiului prelevat local permite stabilirea diagnosticului. In caz de localizare atipica a infectiei (mucoasa bucala sau faringe dupa contact oro-genital), diagnosticul se pune de regula mai greu.
Gonococia este tratata eficient cu antibiotice. In general, se asociaza mai multe, pentru a trata si o posibila infectie coexistenta cu Chlamydia. Tratamentul trebuie sa se faca precoce, pacientul trebuie sa evite contactele sexuale (de regula, o saptamana), iar partenerii sexuali se trateaza preventiv, chiar daca nu prezinta nici un simptom de boala. Recidivele sunt rare.



Tricomonaza

Tricomonaza este o boala cu transmitere sexuala. Ea necesita tratament pentru a se preveni transmiterea la alti parteneri si pentru a preveni complicatiile care pot apare la femeile insarcinate. Atat barbatii cat si femeile pot face boala, insa ea este mai frecventa la femei.

Boala este data de un parazit mic (Trichomonas vaginalis – protozoar unicelular) care se transmite pe cale sexuala de la un partener infectat. La femei, parazitul infecteaza de obicei vaginul, uretra, cervixul uterin, vezica urinara precum si glandele din zona genitala cum ar fi glandele lui Bartholin sau glandele lui Skene. La barbati infectia se dezvolta la nivelul uretrei sau la nivelul preputului la barbatii necircumcisi.

Aproximativ 50% din femeile infectate si aproximativ 90% din barbatii infectati nu prezinta simptome. Daca acestea apar, aceasta se intampla de regula in prima saptamana de la infectie. Cu toate acestea, simptomatologia poate apare oricand intre luna 1 si 6 de la infectie.

La femei
Simptomatologia poate fi mai severa in timpul sarcinii sau inainte de ciclul menstrual si poate include:
 secretii abundente galbui sau gri-verzui, uneori cu aspect de spuma la nivel vaginal, prurit vaginal sau iritatie la acest nivel, miros urat, anormal, dureri la contactul sexual (dispareunie)zone de culoare mai rosie la nivelul organelor genitale externe sau al cervixului, durere la mictiune (disurie) sau mictiuni frecvente, disconfort in etajul abdominal inferior; acesta nu este un simptom comun al bolii si poate pune problema unei alte afectiuni concomitente.

La barbati
Acestia prezinta rareori simptomatologie, dar cu toate acestea tratamentul este necesar. Simptomele pot fi:
secretii anormale la nivelul penisului, senzatia de arsura dupa mictiune, iritatie si roseata la varful penisului.

Simptomele din tricomonaza sunt similare cu cele ale altor boli cu transmitere sexuala cum sunt gonoreea sau infectia cu chlamydia.

Infectia cu tricomonas in timpul sarcinii creste riscul rupturii premature a membranelor si a nasterii premature. Riscul nu pare sa scada nici daca boala este tratata. Organizatiile internationale recomanda ca femeile insarcinate si infectate cu tricomonas si care prezinta simptomatologie oricand in timpul sarcinii, sa ia o singura doza de 2 g de metronidazol pe cale orala. Supozitoarele vaginale (ovule) sau cremele cu metronidazol, nu sunt eficace in tratamentul bolii dar pot reduce disconfortul si inflamatia din zona genitala.

Femeile active sexual, cu varsta cuprinsa intre 16 si 35 de ani, sunt cele mai expuse riscului de infectie cu tricomonas. Se presupune ca una din 5 femei din aceasta categorie, va fi infectata la un moment dat.

Riscul de infectie creste daca:
nu se foloseste prezervativul la contacte sexuale cu un partener nou sau cu un partener care se presupune ca a fost expus unei boli cu transmitere sexuala; parazitul se poate transmite chiar daca persoana infectata nu prezinta simptome, exista parteneri sexuali multipli, care cresc riscul expunerii la boli cu transmitere sexuala; adolescentii si adultii tineri au risc mai mare de infectie cu tricomonas precum si pentru alte boli cu transmitere sexuala, deoarece partenerii lor sexuali, adesea, au avut alti parteneri inainte, care puteau fi infectati.

Odata cu infectia cu tricomonas se pot lua si alte boli cu transmitere sexuala, cum sunt gonoreea, infectia cu chlamidia, HIV sau sifilis. Daca se diagnosticheaza una din aceste boli, se recomanda teste suplimentare si pentru celelalte boli cu transmitere sexuala, pentru a se trata toate in acelasi timp. Unele din aceste boli care se transmit in urma contactelor sexuale, asa cum este infectia HIV, sunt amenintatoare de viata. Exista studii care au aratat ca infectia cu tricomonas creste riscul infectiei cu HIV. Femeile care sunt infectate cu tricomonas au risc crescut de a face alte infectii vaginale. Aproximativ 20% din aceste femei au concomitent si alta infectie vaginala.



Hepatita B

Hepatita B este o infectie virala a ficatului care este transmisa prin folosirea drogurilor injectabile, contactul sexual sau intim cu o persoana infectata si prin expunerea la fluide umane, cum sr fi sperma, secretiile vaginale si laptele de mama.

Multi oameni care dobandesc hepatita B nu prezinta simptome, dar unii pot avea o stare asemanatoare cu cea provocata de gripa. Semnele bolii, cand e prezenta, pot aparea de la 6 saptamani la 6 luni si includ: febra, oboseala, pierderea apetitului, stare de voma, durerile stomacale, urina inchisa la culoare si ingalbenirea pielii si a ochilor. O persona infectata fara semne de boala o poate imprastia fara sa stie. Daca boala avanseaza, poate degenera intr-o infectie pe termen lung, care poate duce la deteriorarea serioasa a ficatului, ciroza si cancer la ficat.

Vaccinul impotriva hepatitei B exista si este foarte efficient.

O poti contracta daca:
Ai un partener sexual infectat sau care prezinta risc de a se infecta cu hepatita B, daca esti expus la sange infectat, ai mai multi parteneri sexuali, esti un barbat care face Sex cu alti barbati, ti-ai injectat droguri folosind in comun acele, ai tatuaje sau body piercings, ai o boala cronica de ficat.



Sida

SIDA a devenit cunoscuta publicului la inceputul anilor ’80. Deoarece aceasta boala fatala a aparut in America si Europa la barbatii homosexuali, la drogati si la cei care si-au facut transfuzii de sange, ea a devenit foarte repede o problema atat sociala, cat si medicala. Virusul imunodeficientei umane (HIV) determina intr-un corp pierderea imunitatii la boli.
Odata intrat in corp virusul penetreaza si se multiplica in globulele albe de tip T4, care au un rol vital in apararea corpului impoptriva unor infectii si a cancerului. In cele din urma celulele se sparg, raspandind HIV-ul in sange, fapt care afecteaza si alte celule T4.

Cand aceasta se intampla, corpul este vulnerabil la boli, cum ar fi unele tipuri de pneumonie si cancer, care profita de slaba aparare a corpului si sunt deseori fatale.
Infectarea cu HIV nu duce imediat la SIDA; asta poate dura pana la 8 ani, asa ca oamenii care au HIV pot sa nu-si dea seama, transmitand-ul si altora.


Calea principala de transmitere a virusului este contactul sexual, deoarece virusul este prezent intr-o cantitate foarte mare in sperma unui barbat infectat. Astfel poate fi transmis prin contact sexual, vaginal sau anal. Virusul este prezent si in sangele persoanelor infectate, putand fi transmis prin ace de seringi folosite in comun. De asemenea, poate fi transmis prin sange contaminat (la o tranfuzie) si de la o mama infectata la un nou-nascut, ori in uter ori in timpul nasterii.

Exista in prezent doua tipuri de HIV in acest moment : HIV-1 si HIV-2. Pe mapamond, predominat este HIV-1, iar oamenii cand vorbesc despre HIV fara a mentiona tipul, se refera la HIV-1. Atat HIV-1 cat si HIV-2 se transmit pe cale sexuala, prin sange, de la mama la nou-nascut si par a cauza acelasi tip de SIDA. Cu toate acestea, HIV-2 se transmite mai greu, iar perioada de stare latenta este mai lunga decat la HIV-1.

HIV-1 este un virus care are foarte multe mutatii, schimbandu-se foarte rapid. Variantele de HIV-1 pot fi clasificate in grupe si subtipuri si exista doua grupe : M si O. In septembrie 1998 cercetatorii francezi au anuntat ca au gasit o noua varianta de HIV-1 la o femeie din Camerun, in vestul Africii.
Aceasta varianta nu apartine nici grupei M nici grupei O si a fost gasita doar la trei oameni, tot din Camerun. In grupa M exista in acest moment 10 subtipuri, distincte genetic, cunoscute. Aceste subtipuri sunt de la A la J. Subtipurile din grupa M difera intre ele la fel de mult cum difera de cele din grupa O.

Subtipurile sunt distribuite inegal pe mapamond, spre exemplu subtipul B este in principal gasit in: Americi, Japonia, Australia, Caraibe si Europa; subtipul A si D predomina in regiunea din sudul Saharei; subtipul C in Africa de Sud si in India; subtipul E in Republica Centrafricana, Tailanda si alte tari din sud-estul Asiei.
Subtipul F (Brazilia si Romania), G si H (Rusia si Africa centrala), I (Cipru) si grupa O (Camerun) au o mica raspandire. In Africa exista aproape toate subtipurile, desi subtipul B este mai putin raspandit.

Te poti infecta cu HIV…

-de la o persoana care are virusul, fie din sperma (daca este barbat) fie din fluidele vaginale (daca este femeie).

Fluidele corpului poarta HIV. Asta inseamna ca poti lua HIV prin contact sexual cu o persoana care a fost infectata cu acest virus, chiar daca ea pare sa fie sanatoasa

-daca o persoana se protejeaza cu un prezervativ dublat de un lubrifiant pe baza de apa, asta o poate ajuta sa nu se infecteze cu HIV. Sexul neprotejat este extrem de periculos
-din sangele persoanei care are virusul. Asta inseamna ca poti lua HIV daca sangele persoanei infectate intra in sangele tau
-daca esti dependent de droguri si folosesti ace in comun cu altii. Cand faci o injectie la doctor nu exista acest risc, deoarece sunt utilizate seringi de unica folosinta. Daca iti faci gauri in urechi, nas, etc sau tatuaje asigurate intai ca acul folosit este unul nou, curat si de unica folosinta
-femeia cu HIV poate transmite virusul la nou-nascut, in uter sau la nastere. De aceea unii copii se nasc cu HIV. Exista medicamente pe care femeia infectata cu HIV le poate lua pentru a nu transmite copilului virusul. Unele femei pot da virusul copilului prin alaptare.
Abstinenta este singurul mod complet sigur de a te proteja.

Nu poti lua lua HIV
-prin atingere, lupta in joaca, cand dai mana cu cineva, prin pupic pe obraz sau cand bati palma cu cineva.
-din mancarea, farfuria, pieptanele, peria, colacul de la WC, manerul de la usa pe care o persoana cu HIV le-a atins.
-la fel cum iei raceala, pentru ca germenele virusului nu calatoreste prin aer. Asta inseamna ca nu poti lua HIV dintr-un stranut sau din tuse.
-cand donezi sange sau cand te ciupeste un tantar sau un purice